După un an petrecut în India, Ionuț Rus a decis să devină gospodar. Cealaltă variantă era să se facă pustnic. Și pentru că a plecat în această călătorie făcându-și promisiunea că nu-și va mai lua niciodată un job de birou, trebuia să găsească acel ceva pe care să-l aducă acasă și pe baza căruia să înceapă să pună bazele gospodăriei.

Astfel, a descoperit pânza de cânepă și interesul vesticilor pentru acest material textil, cu o lungă tradiție în România așa cum avea să afle mai târziu.

Și așa a apărut De IONESCU, un brand de îmbrăcăminte din cânepă pentru bărbați, pe care Ionuț încearcă să îl dezvolte într-o „integrată”, care să cuprindă toate etapele prin care trece planta până să ajungă pânză gata de croit și de cusut.

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

„După primele 6 luni în care am călătorit, m-am stabilit într-o căsuță la poalele munților Himalaya, unde am stat singur. Și acolo am ajuns la concluzia că am două posibilități: fie mă fac pustnic, fie mă fac gospodar. Și am ales să mă fac gospodar. Și de atunci am încercat să găsesc ceva pe care să-l aduc din călătorie. (…) Prima oară am văzut deschiderea vesticilor pentru produsele din cânepă, care erau dispuși să plătească un preț mai mare pentru un material de cânepă decât unul de bumbac. (…) Apoi am dat peste un japonez care cultiva cânepă de vreo 30 de ani și care mi-a zis că ce mai strașnică bucată de pânză pe care a pus mâna provenea din România. Iar pentru mine asta a fost un fel de bingo. Și am zis că asta o să fac”, povestește Ionuț.

„Nu folosim cânepă românească pentru că nu mai există topitorii”

Întors în țară, Ionuț a început să se documenteze consultând lucrări de doctorat și lucrări din jurnale științifice, pentru că informațiile despre cânepa industrială pe care le găsise pe internet erau insuficiente și destul de superficiale. Așa a aflat că România avea o lungă tradiție a prelucrării acestei plante pentru obținerea de material textil, care a fost industrializată începând cu anii ’50 pe baza tehnologiei venite din Uniunea Sovietică. De-a lungul anilor, interesul „tovarășilor” pentru această plată din care nu arunci nimic, a devenit așa de mare că, în 1989, România era principalul producător de cânepă din Europa, și al treilea la nivel mondial, după China și URSS, cu o suprafață cultivată de 48.000 de hectare. În prezent, culturile de cânepă au devenit nesemnificative, iar în 2007 s-au închis și ultimele topitorii din țară.

Ceea ce l-a împiedicat pe Ionuț să facă pânză din cânepă 100% românească, așa cum își dorea. Materia primă – cânepa topită și melițată – vine din țările fostului bloc sovietic, dar este prelucrată la fabrici din România. Ionuț a găsit câte una pentru fiecare etapă tehnologică prin care trebuie să treacă cânepa pentru a ajunge să fie purtată: obținerea firului, țeserea pânzei, emolierea, croirea și asamblarea într-un atelier de croitorie.

„Am vrut să fac un produs din cânepă românească. Viziunea noastră este să creăm o integrată. Poate planul meu nu pare plauzibil, dar am vrut să sprijin piața locală. Probabil că niciun profesor de economie nu mi-ar fi zis să încep așa. Pentru că lucrând cu atâtea fabrici, prețul final e mare. E o plantă controversată. Se crește greu, trebuie să obții autorizații, iar statul nu îți oferă sprijin așa cum se întâmpla. Și atunci prețul per metru liniar e mai ridicat decât la orice alt material. Plus că îți trebuie mașinării bune pentru a o prelucra. Și mulți refuză pentru că, fibra fiind foarte dură, mașinile se uzează mai repede (…) Dar asta e un proiect de o viață, nu e ceva ce iese acum”, explică Ionuț.

„Prima colecție de costume, o lecție învățată pe banii mei”

După ce a reușit să conecteze furnizorii și să obțină pânza de cânepă, Ionuț a făcut prima colecție de costume bărbătești, care s-a dovedit, din păcate, un eșec. A produs în serie, după tipare nepotrivite, prețul final a fost unul mare, iar momentul lansării, nu foarte bine ales. Iar asta l-a făcut să-și revizuiască modelul de business.

„Am așteptat să-mi iasă pânza perfectă în mai multe culori, când trebuia să fac un singur model și să lucrez totul pe precomandă. Așa cum lucrăm acum. A fost o lecție învățată de banii mei, care poate nu erau foarte mulți, dar pentru mine era tot ce aveam atunci. (…) Apoi am făcut un up-grade lucrând după alte tipare și vânzările au început să meargă decent”, spune Ionuț.

Acum pregătește lansarea unei colecții de „urban jackets”, confecționate 100% din cânepă, care cuprinde două modele în trei culori și care se adresează atât femeilor, cât și bărbaților, la un preț ce se învârte în jurul a 100 de euro.

„Știu că nu e ieftin, dar cred că există o piață. Nu am cum să dau o geacă la același preț cu cel din magazinele care vând produse din Bangladesh. Cred că există români care înțeleg să dea 30-40 de euro în plus pentru un obiect pe care nu îl cumpără cu o frecvență foarte mare, știind că astfel sprijină și piața locală (...) Am încercat să mergem pe un stil pe care eu îl numesc neoetnic, pentru că asta facem. Luăm țesătură de cânepă, care are o istorie, și oferim un produs adaptat modei contemporane”, spune Ionuț.

În afară de costume și geci, tânărul antreprenor produce și articolele din cânepă mai mici: cravate, șorțuri de bucătărie, șervete, șepci, dar și măști. Pentru că prețul este mai mic și chiar dacă nu are un profit mare, face cel puțin volum. În special în străinătate.

„Pandemia ne-a salvat. Am vândut măști de 60.000 de euro”

Dacă pentru alte tipuri de business-uri, pandemia COVID-19 a însemnat prăbușirea vânzărilor sau chiar falimentul, pentru afacerea lui Ionuț a reprezentat salvarea, după ce anul nu începuse tocmai încurajator.

„Pe noi ne-a salvat pandemia. Dacă nu exista, astăzi probabil nu mai povesteam despre cânepă. Am început să facem măști și am vândut de peste 60.000 euro. Așa am reușit să ne plătim toate datoriile, să ne angajăm o echipă de social media și să investim în noua colecție de geci”, spune Ionuț.

La clienții pe care îi are acum și care sunt în mare majoritate companii din SUA, Olanda, Germania, Franța și Italia, a ajuns prin intermediul LinkedIn.

„Am intrat și am scris în câmpul de search ‘hemp’ (cânepă -n.r) și îmi apăreau toți utilizatorii care aveau acest cuvânt în descriere. Și fiecăruia i-am dat un mesaj. Cred că am scris zeci de mesaje. (...) Pe LinkedIn am găsit oameni specializați, profesioniști în industrie. Cei mai buni clienți ai noștri sunt firmele de uleiuri de cânepă care au magazine și au diferite produse. Iar unii vând, de exemplu, și șepci, dar din poliester. Și le propuneam să ia șepci de la noi pe care să le personalizeze. Sau alte produse”, spune Ionuț, care vrea însă să ajungă și la clientul final.

Și chiar companiile care i-au devenit clienții, îl vor ajuta să-și atingă acest obiectiv pentru că, în perioada imediat următoare, vor extinde gama de produse De IONESCU pe care le comercializează. Este vorba de un magazin din centrul Amsterdamului, unul din Danemarca, dar și din SUA. Produsele vor ajunge însă și pe piața autohtonă, prin intermediul unui parteneriat cu un lanț de magazine.

Turnura pe care business-ul lui Ionuț a luat-o în ultimele 6 luni, îi dă speranță că își va putea deschide și propriul atelier de croitorie, iar apoi, încetul cu încetul, va achiziționa și niște mașini de țesut, și tot așa până va acoperi toate etapele tehnologice ale transformării cânepii în material textil. Adică acea “integrată” pe care și-a dorit-o de la început.